A mai trecut un an...asa ca e momentul sa ii facem bilantul. Oare ce a adus anul 2014 persoanelor cu dizabilitati? Realizari? Neimpliniri? Gandindu-ma retrospectiv, acum imi vine in minte hotararea guvernului de a majora indemnizatiile cu 16% incepand cu 2015 (probabil daca nu era an electoral, nu ar fi fost nici o majorare), cateva campanii de presa ce au avut drept scop sensibilizarea autoritatilor si a societatii in general(dar care din pacate, nu au avut impactul dorit), cateva initiative pe net si... cam atat. Am lansat o provocare catorva persoane cu dizabilitati din Vrancea, intrebandu-le cu ce probleme s-au confruntat in spatiu public si in acest an. Iata raspunsurile pe care le-am primit: ,,D.N.(Focşani): ,,Mă nemulţumeşte profund lipsa locurilor de muncă pentru noi cei care avem o dizabilitate. Acum câțiva ani, patronul unui restaurant (care între timp s-a desființat) i-a promis mamei mele că mă ajută să mă angajez în restaurantul său şi ne-a chemat după câteva zile, numai că în ziua când am fost la localul respectiv plouase, aşa că am constatat că patronul respectiv avea nevoie de cineva care să şteargă geamurile restaurantului şi nu erau deloc mici, din contră trebuia să te urci pe un scaun, ceea ce ar fi fost foarte dificil dacă nu imposibil pentru mine, existând riscul să ameţesc şi să cad. Aşa că am renunțat şi am plecat de acolo!’’ L.D.(Milcovul): ,,In Focşani locurile de parcare destinate persoanelor cu dizabilitaţi sunt o problemă majoră. Fie nu există, fie ,unde există, sunt ocupate tot timpul. Când merg in Policlinică să-mi iau reţeta, mi se cere sa plătesc 5 lei parcarea în lipsa a nu ştiu ce document eliberat de Direcţia pentru Protecţia Persoanelor Adulte cu Handicap Vrancea, deşi dizabilitatea mea este vizibilă. De asemenea, in Piaţa Moldovei un angajat mi-a spus ca aş beneficia de parcare gratuită doar dacă maşina ar fi înregistrată pe numele meu deşi eu nu pot şofa. O altă problemă ar fi si imposibilitatea de a opri in zonele in care există indicatorul ,,Oprire interzisă’’ dacă avem nevoie doar sa coborâm pentru a ajunge intr-un loc situat in acea zona, ştiut fiind că atunci când ai o dizabilitate locomotorie nu-ţi este uşor să ocoleşti. De ce nu ar putea exista mai mult interes şi flexibilitate?’’(Daniela mi-a comunicat toate acestea cu ajutorul mamei ,ea având si o problemă de comunicare). B.G.(Răstoaca):,, Am un fiu si o fiica cu dizabilitaţi intelectuale grave şi sunt foarte nemultumită că pentru a obţine pensie de invaliditate pentru ei, conform legii 37 din 2013, trebuie să cer in instanţă tutela lor, copii nefiind capabili să incheie contractul de asigurare socială. De ce toate aceste demersuri nu pot fi mai simple şi pentru noi, nu e suficient că ne lovim la tot pasul de prejudecăţile oamenilor in ce-i priveşte şi că trăim gândindu-ne in fiecare clipă ce se va intâmpla cu ei dupa ce noi, părinţii nu vom mai fi?! ’’ S. P.(Focşani) : ,,Am 33 de ani şi deşi sunt un tip sociabil, sincer şi perseverent, mi-e foarte greu să găsesc o fată cu care să-mi impart viaţa iar singuratatea nu este uşor de suportat. Oamenii de cele mai multe ori văd la mine doar dizabilitatea locomotorie pe care o am in ciuda faptului ca sunt o persoană autonoma cu multe calitaţi. ’’ D.I. :,, Sunt revoltat pentru că in firma la care lucrez, persoanele cu handicap sunt obligate să facă ore suplimentare, ca toţi ceilalti angajaţi de altfel, de teamă să nu li se desfacă contractul de muncă, fiind platiţi pentru aceasta din an in Paste.’’ A.G.(Focsani): ,,Mă deranjează felul in care suntem priviţi, lipsa de respect in mijloacele de transport in comun, lipsa de locurilor de munca si statul la coada la medic.’’ La toate acestea as adauga si eu lipsa accesibilizarii mijloacelor de transport in comun, a institutiilor publice,integrarea deficitara a copiilor si a tinerilor cu dizabilitati in invatamantul de masa. Sper ca anul viitor atunci cand vom face bilantul sa punctam mai multe realizari si mai putine motive de nemultumire. La multi ani!