Stres sau stress, reprezintă sindromul de adaptare pe care individul îl realizează în urma agresiunilor mediului; ansamblu care cuprinde încordare, tensiune, constrângere, forță, solicitare, tensiune.
Acest ansamblu de reacții al organismului uman față de acțiunea externă a unor agenți cauzali (fizici, chimici, biologici și psihici) consta în modificări morfo-funcționale, cel mai adesea endocrine.
In conditii de normalitate, oamenii trebuie sa-si gaseasca echilibrul si raspunsuri noi fata de situatii noi. Stresul nu este neaparat un fenomen negativ . Un nivel moderat de stres poate fi chiar un important factor motivational sau poate fi un instrument in dobandirea unei adaptari dinamice la noi situatii.
Daca sanatatea este considerata un echilibru dinamic, stresul este o parte a acestuia. Nu exista stare de sanatate fara o interactiune cu alti indivizi sau cu alte medii. Doar stresul excesiv devine patologic.
In cazul in care stresul este intens, continuu sau repetat, atunci acesta poate deveni un fenomen negativ ce poate conduce la imbolnavire fizica si tulburari psihologice. Aceasta genereaza adesea inadaptari la situatii.
Fiintele umane au dezvoltat genetic o reactie la amenintari si presiuni de tipul “lupta sau fugi”.
Acest fapt implica o accelerare a ritmului cardiac, cat si a respiratiei si irigarea accentuata a musculaturii. Eliberarea adrenalinei si noradrenalinei ridica nivelele de glucoza si de acizi grasi liberi in fluxul sanguin, pentru a asigura mai multa energie.
Nivelul ridicat de stres, vatamator, conduce la o varietate de tulburari si boli. Acestea includ o plaja larga de consecinte patologice, ce se intind de la oboseala cronica la depresie, si includ: insomnia, anxietatea, migrene, accese emotionale, alergii, abuz de alcool si tutun.
Pe termen lung, stresul poate contribui la declansarea hipertensiunii si, ca o consecinta la dezvoltarea bolilor de inima si cerebro-vasculare, cat si la ulcer gastro-duodenal, colita ulcerative, colon iritabil, boli inflamatorii ale vezicii si probleme musculo-scheletale. De asemenea, poate altera functiile sistemului imunitar care, in cele din urma, pot facilita dezvoltarea formelor de cancer. Luate laolalta, aceste tulburari sunt responsabile pentru o mare parte de boli, decese, infirmitati si spitalizari.
Oamenii cred ca ei sunt suficient de bine adaptati la stres, dar in lupta de rezistenta sau de adaptare la stres, ei sunt adesea inconstienti de compromisurile pe care le fac. Oamenii nu constientizeaza stresul generat de situatii de genul a ajunge prea tarziu la o intalnire importanta sau a presta o munca fizica dificila la temperatura ridicata. Ei considera ca se pot obisnui la o luminozitate scazuta, galagie, vizibilitate redusa si la conflicte continue in familie sau la locul de munca.
Pe termen lung, stresul poate afecta in mod serios o persoana deja vulnerabila la boala si imbolnavire.
Exista persoane pentru care stresul reprezinta un factor puternic energizant. Aceste persoane dispun nativ sau si-au dezvoltat prin antrenament rezistenta la stres si pot fi remarcate dupa urmatoarele trasaturi: siguranta de sine in diferite situatii; schimbarea este considerata nu ca o amenintare, ci ca o provocare la competitie; capacitatea de a-si asuma riscuri; implicarea profunda in viata profesionala si personala; flexibilitatea in opinii si in actiuni; constientizarea faptului ca nu pot schimba situatiile stresante, dar le pot accepta si depasi etc.
Efectele potentiale ale stresului pot fi grupate in cinci mari categorii, si anume:
• efecte subiective: anxietate, agresiune, apatie, plictiseala, oboseala, indispozitie, scaderea increderii in sine, nervozitate, sentimentul de singuratate;
• efecte comportamentale: predispozitie spre accidente, alcoolism, abuz de cafea, tendinta de a manca si/sau de a fuma excesiv, comportament impulsiv;
• efecte cognitive: scaderea abilitatii de a adopta decizii rationale, concentrare slaba, scaderea atentiei, hipersensibilitate la critica, blocaje mentale;
• efecte fiziologice: cresterea glicemiei, a pulsului, a tensiunii arteriale, uscaciunea gurii, transpiratii reci, dilatarea pupilelor;
• efecte organizationale: absenteism, productivitate scazuta, izolare, insatisfactie in munca, reducerea responsabilitatii.
Stresul si comportamentul. Impactul stresului asupra unei persoane se poate manifesta intr-o varietate de forme. Dupa cum am mentionat anterior, stresul poate afecta modul in care individul abordeaza boala si raspunde la starea de disconfort. De asemenea, stresul face ca o persoana sa devina iritabila, retrasa, precauta, energica, optimista, aceasta depinzand de natura stresului, daca este negativ sau pozitiv. In timp ce eustresul poate avea efecte benefice, distresul poate conduce la comportamente cum ar fi: abuzul de drog si abordarea unor conduite ce pot duce la vatamari. Aceste comportamente, cat si altele asemanatoare reprezinta modalitati negative de solutionare a stresului.
Pentru a se elibera de stres, multi oameni recurg la droguri, tutun, alcool etc. Totusi, stresul nu trebuie sa conduca neaparat la abuz. Persoanele care au reusit sa controleze stresul de obicei nu recurg la astfel de strategii.
Stresul poate afecta si comportamentul alimentar al persoanei. Unele persoane tind sa manance mai putin, atunci cand se simt stresate, in timp ce altele recurg supraalimentatie.
Pentru o perioada de timp aceasta nu constituie o problema, dar stresul cronic poate contribui la problemele de greutate cat si la problemele asociate unei diete si alimentatii sarace. Observatiile au aratat ca unele alimente activeaza productia de endorfine in creier ceea ce diminueaza stresul si disconfortul. Cercetarile au sesizat ca, cu cat o persoana se situeaza mai mult timp sub actiunea stresului, cu atat mai ridicat va fi nivelul de endorfine in sange.Se considera ca exista o legatura intre endorfine si pofta pentru anumite alimente.
Stresul poate afecta comportamentul si prin cresterea riscului la accidente. In mod similar, lipsa de concentrare poate fi periculoasa in sensul ca aceasta cauzeaza persoanei neglijarea factorilor de risc in mediul sau.
Comportamentul suicidal poate fi corelat cu stresul. Stirile cotidiene ne semnaleaza ca majoritatea suicidelor in randul tinerilor sunt precedate de evenimente stresante, evenimente de genul problemelor cu legea, intreruperea unei prietenii si probleme acasa sau la scoala.
Stresul si boala. Daca o persoana are deja o boala, cum ar fi o boala de cord sau o forma de diabet, atunci accentuarea tensiunii musculare si cresterea nivelului de zahar din sange, generate de stres, pot agrava aceste suferinte. Stresul prelungit este corelat cu debutul sau agravarea unor boli .
Exista dovezi consistente ca stresul poate diminua capacitatea sistemului imunitar de a lupta cu boala, ca in cazul infectiilor virale, a maladiilor in care sistemul imunitar nu functioneaza la parametri si astfel sunt atacate tesuturile (bolile autoimune si unele forme de cancer). Mai mult decat atat, se cunoaste ca stresul poate afecta modul in care indivizii abordeaza boala, cum ar fi modul lent sau rapid in recunoasterea faptului ca ceva nu este in regula sau alterarea modului in care reactioneaza la disconfort.
Hipertensiunea. Deoarece tensiunea arteriala a unor indivizi se ridica uneori in reactiile la un stresor, cercetatorii au suspectat o posibila legatura intre stres si hipertensiune. Hipertensiunea cronica – stare anormala sustinuta prin tensiune arteriala inalta ce poate conduce la boala cardiovasculara – este apreciata ca fiind legata de stres. Studiile au dezvaluit ca indivizii ce au lucrat sub mare presiune psihologica si acei care sunt expusi la stresul sustinut al mediului (persoanele care lucreaza in locuri cu nivele ridicate de zgomot) tind sa dezvolte o tensiune arteriala mai ridicata decat acele persoane care traiesc si muncesc intr-o atmosfera mai putin incarcata de tensiune.
Bolile de inima. Se considera ca stresul este un factor ce contribuie la instaurarea afectiunilor inimii.
Se considera ca incapacitatea de a percepe si verbaliza emotiile negative (de exemplu, exprimarea furiei) si de a le solutiona in mod eficient ar putea duce la declansarea afectiunilor cardiace.
Cancerul. Rolul stresului in dezvoltarea cancerului este foarte mult dezbatut. Exista informatii ca tensiunea psihica poate juca un rol in debutul cancerului la anumite persoane ce pot fi predispuse sa dezvolte aceasta maladie.Au fost identificati trei tipuri de factori de risc: stresul, trasaturile de personalitate (sau stilurile de solutionare) si obiceiurile personale, de exemplu: fumatul, consumul de alcool, alimentatia nesanatoasa.
Este cu totul acceptat ca odata ce individul este diagnosticat ca avand cancer, starea emotionala a acestuia se va constitui intr-unul din factorii ce determina reusita tratamentului. Exista pacienti care au descoperit ceva pentru care sa traiasca si au ajuns in remisie (stare in care simptomatologia dispare) ori s-au refacut complet si pacienti care desi erau in remisie, traumele emotionale severe au fost asociate cu reaparitia cancerului.
Bolile infectioase si sistemul imunitar. Prin alterarea sistemului nervos si a celui hormonal, stresul persistent creeaza intr-un fel climatul fertil pentru maladie. Stresul poate avea un efect direct asupra sistemului imunitar (responsabil cu lupta impotriva virusurilor si bacteriilor) prin reducerea capacitatii sale de functionare eficienta.
De asemenea, stresul poate actiona in maniera indirecta asupra rezistentei organismului la infectie. Daca persoana are o alimentatie saraca isi neglijeaza intretinerea fizica, nu doarme, fumeaza sau bea prea mult sau manifesta o conduita prin care isi poate periclita sanatatea.
Persoanele care au inregistrat stres psihologic pe termen lung ca rezultat al evenimentelor stresante in viata, tind sa manifeste modificari imunologice ce pot conduce la infectii cat si la maladii maligne. Chiar daca cineva s-a imbolnavit, evolutia bolii depinde totusi de agentii vatamatori la care persoana a fost expusa si de starea de sanatate a persoanei inainte de evenimentul de viata stresor.
Formele de diabet si ulcerul (digestiv). Atat diabetul cat si ulcerul au conexiuni directe cu stresul. In cazul formelor de diabet, atunci cand stresul genereaza cresterea nivelului de glucoza in sange, celulele pancreatice reactioneaza, producand insulina, un hormon ce ajuta la reglarea nivelului de glucoza in sange. Stresul cronic poate distruge aceste celule, care nu pot fi inlocuite, eliminand sever capacitatea pancreasului de a elabora insulina necesara pentru a controla nivelul glucozei in sange. Acest fapt are ca rezultat un risc crescut pentru declansarea diabetului in special la acei indivizi care au predispozitie genetica la boala.
Ulcerul digestiv cauzat de hipersecretia de acid gastric, produce in mod frecvent durere severa si poate genera sangerari daca peretele stomacului se perforeaza iar stresul poate agrava aceasta stare.
Astmul si alergiile. Deoarece stresul afecteaza raspunsul imunologic al organismului, acesta a fost asociat cu astmul si alte alergii, cum ar fi febra fanului. Aceste stari rezulta adesea din reactia sistemului imunitar al organismului la un agent de invadare. Organismul invadat produce substante denumite anticorpi, care, la randul lor stimuleaza eliberarea substantelor chimice ce vor genera modificarea fiziologica, multe fiind poate mult mai iritante si vatamatoare decat agentul de invadare original.
Dereglari ale pielii. Se considera ca stresul agraveaza cateva aspecte ale pielii, cea mai severa fiind eczema. Aceasta este caracterizata prin inrosire, mancarime si leziuni create de transpiratie . Eczema poate dispare sau persista cateva luni sau chiar ani. Medicii au observat ca, atunci cand nivelul de stres este ridicat, eczema sau alte tulburari ale pielii se extind.
Tulburari mentale. Stresul genereaza framantari emotionale, care pot agrava dereglarile emotionale existente.
Se pare ca exista o incidenta ridicata a evenimentelor stresante cu putin timp inainte de debutul schizofreniei, depresiei si tulburarilor non-psihotice. Unele teorii presupun ca unii indivizi se nasc cu predispozitie la tulburarile mentale, care pot transpare sub actiunea unui stres neobisnuit.
Tineti minte: nu e important ce ni se intampla ci cum reactionam la ce ni se intampla!