Ciocnitul ouăleor

Ady Marin's picture

De Paşte, pe lângă mersul la biserică şi prepararea produselor din carne de miel sau coacerea cozonacului, printre tradiţiile de bază se află şi ciocnitul ouălor! Dar e şi asta o "artă", nu se face, aşa, oricum!
Deşi regulile Ciocnitului Ouălor pot varia de la zonă la zonă, respectarea lor este obligatorie: cine are prima lovitură, ce părţi ale ouălor să fie lovite, ciocnitul să fie "pe luate", "pe schimbate", "pe văzute", "pe nevăzute" etc.
Ciocnitului Ouălor, sacrificiu al divinităţii primordiale înfrumuseţată prin vopsire şi încondeiere, simbol al jertfei Domnului Iisus. Ciocnitul Ouălor este permis şi aşteptat cu nerăbdare de credincioşi după slujba de Înviere a Mîntuitorului în noaptea Paştelui, pana la Ispas-înălţarea Sa la ceruri.
Ouăle, vopsite în Joia Mare, se ciocnesc dupa anumite reguli de Paşte. Oul are trei părţi: varful (care se numeşte cap), partea opusă (dos) şi feţele laterale (coaste). În prima zi de Paşte se ciocneşte numai cap cu cap, a doua zi se poate ciocni cap cu dos, iar în zilele următoare dos cu dos.

Categorii: 

Comments