Ministerul Muncii a lansat spre dezbatere publică Strategia Națională privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități 2014 –2020 Persoanele cu handicap, dar și instituțiile și ONG-urile pot trimite sugestii și propuneri Ministerului Muncii, cu privire la ce anume trebuie realizat sau îmbunătățit, astfel încât oamenii cu dizabilități să aibă o viață demnă și la fel de normală ca a oricăror alți oameni. Până pe 25 martie a.c., oricine poate veni cu idei care să îmbunătățească „Strategia Națională privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități 2014 –2020” care este, în acest moment, supusă dezbaterii publice de Ministerul Muncii. Accesibilitate, participare, egalitate, ocuparea unui loc de muncă, educație și formare, protecție socială, sănătate... toate acestea sunt, dacă ne referim la persoanele cu handicap, doar noțiuni din legea care le apără drepturile, fără prea mare aplicabilitate în viața reală. Oamenii cu dizabilități locomotorii, imobilizați în fotolii rulante, nu au acces în instituții pentru că nu există rampe sau dacă există, sunt inaccesibile din cauza unghiului la care au fost construite. Ei nu pot urca în mijloacele de transport în comun, în trenuri, nu pot coborî din apartamente în caz că locuiesc la etaj, etc. Nevăzătorii sunt condamnați la izolare pentru că, de exemplu, la trecerile de pietoni nu există covoare tactile și nici semafoare sonore, nu pot ajunge la ghișeele sau birourile unde au treabă pentru că instituțiile nu au puncte de informare și hărți în Braille sau în format audio, nu pot „vedea” filme, documentare și deseori, nu pot înțelege complet nici știrile atunci când sunt fragmente în alte limbi, pentru că acestea sunt doar subtitrate, nu și dublate audio... Persoanele surdo-mute nu au avantajul existenței unui traducător mimico-gestual în instituțiile publice, nu pot cere ajutor la 112 pentru că nu pot vorbi, iar gadgeturile care le-ar putea oferi această posibilitate sunt incredibil de scumpe... Pentru oamenii cu handicapuri mentale și psihice nu sunt centre în care să fie îngrijiți măcar pe perioada crizelor, și nici servicii sociale specializate, publice sau private care să îi sprijine pe ei și aparținătorii lor atunci când situația o impune... Ce să mai zicem de cei cu handicapuri asociate, care suferă de boli grave, care au nevoie de medicamente, de îngrijire medicală și care doar în lege sunt gratuite, nu și în viața reală... De locuri de muncă ocupate de oameni cu dizabilități rar se poate vorbi. Și exemplele ar putea continua la nesfârșit. Cert este că în societatea noastră, persoanele cu handicap constituie, de foarte mulți ani, categoria socială cea mai defavorizată și în ceea ce privește veniturile, ei primind, în funcție de gradul de handicap, între 230 și 293 lei lunar, în timp ce pensia minimă garantată, acordată de stat este de 350 lei. Ministerul Muncii pare că dorește să schimbe în bine situația acestor oameni și din acest motiv, a supus dezbaterii publice „Strategia Națională privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități 2014 –2020”. În cadrul Direcțiilor strategice de acțiune socială, accesibilitatea este un capitol distinct. Obiectivul cheie al realizării acesteia constă în „asigurarea accesului, pe bază de egalitate cu ceilalți cetățeni, la toate resursele comunității –bunuri, servicii, inclusiv servicii publice”. Astfel, în ceea ce privește accesibilizarea construcțiilor, Ministerul Muncii își propune să facă aceasta prin dezvoltarea cadrului legislativ care să cuprindă standarde minimale de accesibilizare a clădirilor, fie ele locuințe private, instituții publice sau spații pentru activități ocupaționale. Pentru atingerea acestui obiectiv este nevoie de creșterea nivelului de responsabilizare a autorităților centrale și locale și a persoanelor juridice care sunt implicate în activități de construcții și urbanism, de pregătirea profesioniștilor din domeniul proiectării și planificării arhitecturale și a celor ce construiesc drumuri, etc. Strategia vizează și introducerea principiilor „design-ului universal” în programele de studiu ale instituțiilor ce formează arhitecți, dar și asigurarea unor facilități pentru persoanele cu dizabilități, funcție de tipul de dizabilitate, pentru amenajarea locuinței (adaptări arhitecturale, mobilă adaptată, aparatură electrocasnică adaptată nevoilor acestora, etc.). În ceea ce privește transportul, Strategia promovează proiectarea unui sistem integrat de transport public incluziv, care să răspundă cerințelor diferitelor grupe de călători, cu precădere vârstnicilor, copiilor și tinerilor cu dizabilități și dificultăți de învățare. De asemenea, promovarea de reglementări legislative privind transportul public adaptat cerințelor persoanelor cu handicap și înnoirea și modernizarea treptată a mijloacelor de transport sunt alte obiective ale Strategiei, în domeniul transportului. Se are în vedere, totodată, dotarea stațiilor cu echipamente de semnalizare și informare specifice diferitelor tipuri de dizabilități. Până în anul 2020 se urmărește pregătirea factorilor implicați în transportul public cu privire la cerințele eliminării barierelor referitoare la persoanele cu probleme locomotorii, dar și pregătirea profesioniștilor din domeniul proiectării și construcției de autoturisme și autoutilitare să respecte standardele de adaptare la cerințele persoanelor cu dizabilități. Dacă obiectivele Strategiei propuse de Ministerul Muncii se vor atinge, atunci persoanele cu diverse tipuri de handicapuri vor putea citi singure documentele oficiale de care au nevoie. Toate documentele oficiale ale autorităților publice, inclusiv afișajul public se va face în formate accesibile oamenilor cu dizabilități, de exemplu, vor fi utilizate scrierea Braille, înregistrările audio, versiunile simplificate, vor fi folosite caractere mari, vor fi accesibilizate și paginile web. Iată ce mai prevede Strategia la capitolul informare-comunicare: „promovarea de către autoritățile publice a unor modalități de comunicare accesibile persoanelor cu dizabilități (de ex.: interpretul mimico-gestual, limbajul semnelor, etc.); încurajarea tuturor instituțiilor să utilizeze modalități și formate de informare și comunicare accesibile persoanelor cu dizabilități; promovarea de către instituțiile de artă și cultură a unor mijloace de prezentare accesibile persoanelor cu dizabilități senzoriale sau de învățare (de ex.: hărți tactile, materiale audio-video)”. Un alt obiectiv constă în promovarea în mass-media, în special de televiziunea publică, a unor programe accesibile persoanelor cu dizabilități. Acest lucru înseamnă folosirea interpreților mimico-gestuali, subtitrări, dublaj audio pentru nevăzători, difuzarea de emisiuni, documentare, filme artistice în limba română, etc. La capitolul „Educație și formare”, obiectivul prioritar este includerea persoanelor cu handicap în sistemul de educație de masă, la alternativele educaționale speciale apelându-se doar în cazuri excepționale. Acest lucru se va putea realiza prin accesibilizarea învățământului de masă la toate nivelele, prin adaptarea mediului fizic, sprijin individualizat, dar și adaptarea mijloacelor și metodelor didactice (de ex. folosirea limbajului semnelor, scrierii Braille, textelor mărite sau simplificate, site-urilor web, tehnologiilor electronice asistive de instruire/învățare, etc.). În ceea ce privește „Sănătatea”, se are în vedere ca până în 2020 să se asigure accesul la servicii și facilități în condiții de echitate socială. În acest sens vor fi revizuite prevederile legislative privind asigurarea serviciilor de sănătate pentru persoanele cu dizabilități, inclusiv a măsurilor privind accesul fizic la serviciile de sănătate, pregătirea și formarea personalului medical, finanțarea cu prioritate a măsurilor privind îmbunătățirea calității și accesibilității serviciilor sociale și de sănătate, vor fi promovate măsurile și inițiativele privind sănătatea mintală inclusiv prin angajarea în muncă a acestor persoane, etc. Accesul unui număr cât mai mare de persoane cu dizabilități pe piața muncii se va realiza, potrivit Strategiei, printr-o serie de măsuri, dintre care amintim: „includerea tuturor categoriilor de persoane cu dizabilități apte de muncă (până la vârsta de pensionare) în sistemul de asistență pentru muncă; stimularea angajării acestor persoane prin dirijarea fondurilor de protecție specială din sfera pasivă a protecției sociale, în sfera facilităților și serviciilor de sprijin pentru formare profesională, angajare și menținere în muncă”, dar și prin sprijinirea angajatorilor și angajaților prin subvenții și facilități, etc.(sursa:Monitorul de Vrancea)
