Primăvara ar fi veșnică dacă cucul ar dăinui întodeauna,
Râul, ramul revin la viață și codrul începe a îmuguri,
Pasărea migratoare cu pene cenușii cântă în deschiderea concertului naturii,
Acompaniat de trilul celorlalte păsări ale cerului albastru.

Cucul, un specialist al cântecului,
Cel mai prețios har, cu care Domnul la înzestrat,
Din zori și până pe înserate,
Ciripitul lui e o companie duioasă.

Cucul pare a cânta o baladă
Numai de el cunoscută,
De oameni neânțeleasă.
E ca un cântec internațional de la radio,
Nu îi înțelegi textul, dar îndrăgești melodia.

Câți oameni n-ar rămâne muți interzicându-le să vorbească?
Și cucul ar fi la fel fără fermecătorul grai,
La tristețe și la veselie trilul său ne ține companie,
Ciripitul zburătoarei cu coadă lungă și pete albe mi-a devenit alinare!

Ady Marin, Costești/Argeș