In grupurile persoanelor cu dizabilitati oamenii sunt inchisi in ei, nu sunt dispusi sa vorbeasca despre boala care ii macina.
Cand am intrat in astfel de grupuri, credeam ca aici suntem mai deschis unii cu altii si macar noi sa ne intelegem intre noi, dar parca oamenii sunt mai rai ca in realitate, sunt invidiosi pe starea de sanatate mult mai ameliorata sau bunastarea altuia.
Incerc sa-i inteleg la inceput cand sunt mai inchisi, asas eram si eu la inceputul meu pe Facebook. Atunci nu stiam ca exista grupuri de genul dizabilitatii si vorbeam numai cu oameni valizi, la inceput mi-a fost rusine sa le vorbesc despre boala mea, apoi am constatat ca e ca o descarcare sufleteasca si mai e si avantajul ca acea persoana nu te cunoaste. Concluzia mea e ca poti pierde un necunoscut, daca nu te intelege sau castiga un prieten.